Studiul istoric original realizat de Diamantis Koutoulas aduce la viață și examinează era istorică în care gnosticismul și ideea de mesianism s-au născut și cum s-au dezvoltat până în prezent. Atunci când profețiile evreilor din perioada post-babiloniană nu s-au împlinit în ceea ce privește dominația globală a Sionului, literatura apocrifă a Vechiului Testament, pentru a-și păstra credincioșii, a inventat Sfârșitul lumii care era aproape. În mișcările numite batisante, în deșertul Qumran, s-a născut ideea gnostică a "Omului Ceresc" ca Mesia. În același deșert, essenienii se pregăteau timp de 40 de ani pentru războiul escatologic al Fiilor Luminii împotriva Fiilor Întunericului și pentru venirea Mesiei Cerești, care proclama o nouă dominație globală și o lume pașnică și dreaptă. Cu toate acestea, odată cu distrugerea Templului și a Ierusalimului în anul 70 d.Hr., fără Sfârșitul Lumii, peisajul s-a schimbat din nou. Evreii "proto-gnostici" credeau că Yahweh a tăcut deoarece nu era Bunul Dumnezeu al Universului, ci Creatorul Incomplet al Lumii Materiale, Ialdabaoth... Astfel, s-a născut gnosticismul principal, ale cărui idei se regăsesc în istoria umană până în prezent: manihei, catari, francmasoni...