Ce face din Salonic un oraș atât de unic? Nou, dar deja clasic, acest studiu caută răspunsul în cei cinci sute de ani de istorie modernă, perioadă în care a apărut mai întâi ca o metropolă otomană și mai târziu ca o metropolă greacă. În aceeași perioadă, a fost și un oraș evreiesc, un refugiu pentru mii de sefarzi persecutați de Inchiziția Spaniolă. Creștinii, musulmanii și evreii au format astfel una dintre cele mai diverse societăți din Mediterana și Europa.
Aducând magistral această lume pierdută la viață, autorul ne ghidează prin arcurile romane ruinate, bisericile bizantine și moscheile turcești, până la tavernele și hammamurile, grădinile, palatele și bordelurile din orașul vechi; unde negustorii egipteni și sclavii ucraineni, pașalele turcești și călătorii europeni s-au intersectat cu pelerinii ortodocși, misionarii catolici, rabinii vorbitori de spaniolă și dervișii sufi, dar și cu bandiții albanezi și spionii Marilor Puteri, unde chiar și lustragiii, hamalii și vânzătorii ambulanți vorbeau o jumătate de duzină de limbi la malul mării și în bazar.
Viața de zi cu zi și interacțiunea etnică și religioasă sunt subiecte pe care Mazower le investighează temeinic înainte de a arăta cum se schimbă soarta orașului în secolul al XX-lea, odată cu prăbușirea imperiului și apariția statelor naționale. Războiul, incendiul, crizele de refugiați, genocidul și Holocaustul schimbă radical Salonic, care își pierde mai întâi musulmanii prin schimbul de populație, iar apoi evreii pe drumul către Auschwitz. Ceea ce apare încet din cenușă este o "co-capitală" greacă modernă și dinamică. Cu toate acestea, atmosfera orașului este încă bântuită de fantomele marilor comunități istorice care l-au împărțit, de aventurile popoarelor și indivizilor care s-au întâlnit în istoria sa turbulentă. Această carte este dedicată memoriei lor vii.