Cine se ridică să danseze în criză?

Cu toate acestea, în povești, un copil trage de dans încercând să salveze o femeie de la înec, un avocat din Kolonaki caută un frizer pe o insulă pustie, un traducător care devine clovn, un student dintr-un sat de frontieră care pictează graffiti, o menajeră rebelă a unei vile de lux din Kythira și o mulțime de oameni la margine. Ca și eroul care nu poate să se ridice să danseze și să se bucure, nici să plângă durerea altora, cel versatil care stă neputincios în fața morții și a pierderii este cel care își lasă amprenta asupra colecției. O colecție care, totuși, nu lipsește de râs sau sarcasm, antidoturile ultime pentru marea tristețe.
Poveștile își propun să funcționeze ca fragmente care compun un întreg unitar. Ca și cioburile de lut cu care arheologii refac un vas spart. Ideal, fiecare cititor își dă propria formă recipientului. O colecție de fragmente, deci, dar și cu versul lui Eugenios Aranitsis în minte, care servește și ca definiție potențială a poveștii ca gen: "Fragmentul ca In Hoc Signo Vinces." Ca o încercare de a realiza acea scriere literară care caută să cucerească cu puținul pe care îl are. Și ca fragmentul să vorbească pentru întreg.