"Dintre toate poveștile ei, este cea mai tristă", a scris Edward Saint despre "Amy Foster". Într-adevăr, este o poveste sfâșietoare despre inocența absolută - atât de absolută încât se poate vorbi doar despre ea cu simplitate. Yanko, naufragiatul care rămâne ciudat în locul străin în care soarta l-a aruncat până la sfârșitul său tragic, este inocent până în adâncul sufletului său, chiar mai mult decât un copil - mai inocent decât copiii care îl urmează și îl batjocoresc. Sub hainele sale străine și sub pielea sa, care este făcută pentru soarele unui alt loc, el poartă singurătatea sa dezgolită - și acea demnitate unică pe care singurătatea o conferă unei persoane.