[...] O parte importantă a epopeii, căreia i s-a acordat un minim și întâmplător interes și atenție, o reprezintă celebrele și grandioasele comparații ale lui Homer, un parametru esențial al vorbirii rafinate, pe care el însuși l-a învățat și care de atunci a fost folosit în mod indiscriminat de toți savanții lumii de-a lungul timpului, dar și de noi toți utilizatorii vorbirii orale, indiferent de nivelul de educație. Așa cum este imposibil să existe vorbire fără contradicție, în același fel nu poate exista narațiune fără comparație. [...]

Pe cât posibil, s-a urmat un flux narativ al fragmentelor din Iliada și Odiseea, astfel încât cititorul acestei cărți să poată urmări și înțelege cu ușurință valoarea comparațiilor, care ocupă o parte importantă a epopeilor. [...]

(din prefața cărții)