Ce au în comun matematica și fotbalul?
"O relație care va surprinde pe cei neavizați și va liniști pe cei suspicioși."
Într-o eră în care fotbalul profesionist nu este doar o chestiune de talent, noroc și miliarde de dolari, știința este recunoscută ca fiind cel mai util "instrument" pentru performanța echipelor și jucătorilor.
Cum joacă marile echipe? Ce tactici urmează jucătorii celebri?
Unde se ascunde frumusețea "fotbalului total"?
Rădăcinile fotbalului total se află în afara fotbalului. Farmecul său este ascuns în arhitectură, geometrie și ideea marelui matematician Henri Poincaré despre spațiul mutabil.
De la aerodinamica mingii, rolul pantofilor în șuturile curbe, psihologia jucătorilor în timpul loviturilor de pedeapsă, măsurătorile analitice și monitorizarea indicatorilor legați de ergofiziologia jucătorilor, până la analiza matematică exhaustivă a posibilităților oferite de sistemele de joc, antrenorii au dobândit o cunoaștere tot mai extinsă a capacităților jocului. O cunoaștere la care jurnaliștii și fanii nu au acces, dar totuși judecă atât jocul, cât și jucătorii într-un mod absolut.
De la cafenele până la Parlament, tuturor le place să vorbească despre fotbal. Toată lumea are o opinie și vrea să explice totul. Cartea lui Bray "deblochează" secretele celui mai popular joc. În fundal, dezvăluie pericolul inerent în elementul care poate transforma știința în șarlatanie și fotbalul în război: absolutismul. În același timp, ne permite să ne imaginăm inscripția care ar putea fi în afara stadioanelor de mâine: "Să nu intre nimeni neștiutor de geometrie." Aceeași care era în afara academiei lui Platon.