Cartea a fost scrisă în scopul de a explora călătoria istorică a multor evrei "absenți" din Salonic. Zana, Gambi, Into, Gracia și ceilalți protagoniști ai lucrării (pentru că, pentru mine, toți naratorii poveștii sunt protagoniști) ne reamintesc de memoria istorică a unui lume care a fost exterminată violent, dar nedrept uitată. Ei ridică diverse probleme, în primul rând indiferența multor concetățeni față de soarta vecinilor lor, dar și sprijinul practic arătat de alții în același timp. Și apoi iubirea..., iubirea care există, iubirea care învinge, chiar și în condițiile unei sărăcii extreme, când majoritatea sunt persecutați, când aproape toată lumea se luptă, când majoritatea este exterminată, dar, mai presus de toate, când minoritatea supraviețuiește. Și migrația, o condiție persistentă a vieții pentru poporul evreu, dar și pentru mulți alți popoare care sunt testate.