Cum am pierdut pe Apo.
Presiunea timpului și a evenimentelor este terifiantă pentru noi toți. Ambasadorul comunică cu liderul kenyanilor, care îi arată mașina din mijloc a falangei celor cinci vehicule. Părăsim poarta reședinței, ambasadorul, Ojalan, eu și Dylan. Avem pe Ojalan în mijloc. Ajungem la mașina care ni s-a indicat. Un kenyan deschide ușa din spate și Apo se urcă pe bancheta din spate, în timp ce ambasadorul și eu încercăm să ne urcăm cu el. Kenyanii ne împiedică, la fel cum îl împiedică și pe Dylan, care încearcă să se urce în mașină și când vede că nu poate, îi cere lui Apo să coboare și să ne întoarcem la reședință. Ambasadorul și eu ținem ușile mașinii deschise, ca să nu plece. Kenyanii sugerează că se tem că unul dintre noi este înarmat și îi spun ambasadorului că până la avion, ei sunt responsabili de Apo.
Așa timp, asemenea cuvinte. Întunericul, presiunea evenimentelor și sentimentul că ești complet singur în gestionarea unui astfel de caz, nu îți permit să te comporți altfel. Constanta "aruncă-l afară", insultele, vulgaritatea și nonexistența Atenei ne conduc acolo unde suntem. Să nu putem inversa cursul evenimentelor...
Apo a rămas pe bancheta din spate, singur, și privește dialogul dintre ambasador și kenyanii în limba engleză....