Primul Război Mondial s-a încheiat. Vasta Rusie își eliberează prizonierii, care se adună (din ce în ce mai mulți în fiecare zi) la granița estică a Europei. Autorul nostru ne conduce într-unul dintre aceste orașe mici, pe care le cunoaște atât de bine, a cărui nume cititorul nu-l află. Gabriel Dan, un soldat în armata austriacă, se întoarce dintr-un lagăr de concentrare din Siberia: fascinat de imensul Hotel Savoy, își ia o cameră acolo. Proprietarul este absent. Noul om se convinge rapid că a descoperit un nou univers în etajele hotelului. Probabil că mulții ani de război și captivitate l-au adus în punctul de a vedea totul diferit. Împreună cu el, descoperim fascinanta viață ascunsă a hotelului, întâlnim creaturi stranii, bizare, emoționante sau înfricoșătoare. Oaspeții săi sunt oameni tulburați, incapabili să găsească pacea pe care o doresc și de care au nevoie, visând doar la alinare de la tensiunile insuportabile ale vieților lor. Și împreună cu localnicii, așteaptă un om bogat din America, născut în acest oraș. Zvonurile spun că nu va mai dura mult până când va veni și va rezolva toate problemele lor. Situația se ameliorează cu violență și haos.

Hotel Savoy, unde luxul și splendoarea etajelor superioare se află în contrast puternic cu sărăcia celor inferioare, este un simbol evident: "Hotel Savoy, cu cele șapte etaje ale sale, stema sa de aur și portarul său în uniformă, mi se pare mai european decât toate celelalte hoteluri din Est. [...] Așa era Hotel Savoy: strălucea la exterior, splendid cu cele șapte etaje ale sale, dar în înălțimi ascundea sărăcia, cei care locuiau la etajele superioare erau de fapt jos, foarte jos, îngropați în morminte aeriene; iar mormintele erau pe straturi deasupra camerelor confortabile ale chiriașilor bine hrăniți, care stăteau dedesubt, liniștiți și confortabili, nedisturbați de sicriele acumulate pe etajele superioare."

Scris în 1923, "Hotel Savoy" este o parabolă întunecată a Europei în umbra fascismului și a războiului. Una dintre cele mai bune opere ale lui Joseph Roth.

"Roth poate spune în câteva cuvinte lucruri pentru care alți scriitori au nevoie de sute de pagini."
("The Times Literary Supplement")