"Tatăl meu m-a învățat să joc șah când aveam șase ani. Am terminat școala primară considerându-l unul dintre cei mai buni jucători din istoria șahului și mi-a plăcut foarte mult să joc cu el. Uneori mă lăsa să câștig și știam că mă lasă să câștig. Cincizeci de ani mai târziu, oricare dintre noi ar sugera să jucăm o partidă de șah și ne-am bucurat foarte mult... Uneori îl lăsam eu să câștige și el știa că îl las să câștige."

Jorge și Demián Bucay discută despre prima, cea mai critică și cea mai definitorie relație a existenței umane: cea care leagă părinții de copiii lor. Încercând să-și exprime propriile opinii asupra întrebărilor eterne care preocupă oamenii de la naștere până la moarte, nu ezită să fie în dezacord și nu încearcă să-și ascundă opiniile diferite. Ce înseamnă să fii părinte? De ce să devii părinte? Ce face pe cineva "mai părinte" decât altcineva? Ce înseamnă "sunt tată" și "sunt mamă"?

Pornind de la experiența lor profesională ca psihiatri și psihoterapeuți, abordează subiectul paternității și sunt de acord că din momentul în care ai un copil, dincolo de relația biologică care te leagă de el, ești chemat să îndeplinești un rol care îți cere să simți, să gândești și să acționezi ca un părinte.

Cititorul va găsi o categorisire a diferitelor "tipuri de părinți" pe care de obicei îi identificăm în societatea modernă (neglijenți, autoritari, corecți politic, etc...) precum și câteva opinii despre cum putem construi tipul de relație pe care îl dorim cu copiii noștri.

Jorge Bucay comentează despre "Părinți și copii" astfel: "Această 'cutie de unelte pentru menținerea unei relații dificile' cred că este cea mai bună carte a mea (și poate cea mai utilă) tocmai pentru că funcționează ca niște unelte. Mi-ar plăcea să știu că a fost utilă pentru oamenii care se gândesc să devină părinți și că i-a ajutat într-un fel în decizia lor de a îndrăzni să o facă."