În "Generalul Armatei Morților", este povestită șederea în Albania a doi italieni, un ofițer militar și un preot. Aceștia merg 15 ani după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial pentru a găsi și dezgropa oasele soldaților italieni uciși. Cei doi bărbați, prezentati la hotelul "Dajti" din Tirana, reprezintă atât percepția militară, cât și cea religioasă a lumii.

Astfel, un ofițer militar și un preot, cu relația lor sensibilă și fragilă, precum și dialogurile lor caustice despre albanezi, văzute din perspectiva străinilor, conferă textului o atmosferă unică și distinctă... Alte episoade au loc într-un oraș din sudul Albaniei (Argyrokastron) și în bordelul care a existat acolo în timpul războiului.

În labirintul în care generalul rătăcește în căutarea armatei sale pietrificate, cititorul se confruntă cu o mulțime de alte compartimente literare, care pot fi percepute ca narative autonome. Scena nunții este înfricoșătoare, când generalul, simțind o euforie trecătoare, uită că reprezintă foștii cuceritori și ajunge să creadă că s-a identificat cu localnicii: o bătrână aruncă la picioarele lui sacul cu oasele unui colonel italian "blestemat", care rătăcește ca un fantomă încă de la primele pagini ale cărții.