Democrația este definită în această carte ca echivalentul tautologic al libertății universale. În acest sens, democrația tinde spre formarea proprietară a sistemului socio-economic și politic, deoarece creează relații de putere care subminează libertatea în sfera privată. Democrația se opune sistemului anti-reprezentativ și, într-adevăr, sistemului pre-reprezentativ pe care lumea îl trăiește astăzi. Abordarea democrației ca libertate implică o diferențiere clară a sistemului politic față de stat. Atunci când statul încarnează sistemul politic, statul este în mod intrinsec nedemocratic. Principiul democratic cere încarnarea statului de către corpul social al cetățenilor. Prin urmare, democrația presupune abolirea diviziunii sarcinilor socio-economice și politice care rezultă din "contractele" de putere și, în consecință, diferențierea politicului de sfera socială. De asemenea, evidențiază multiplicitatea identității grupurilor care sunt chemate să se formeze cu autonomie ca semn distinctiv. Abordarea democrației ca libertate relevă faptul că proclamațiile modernității, precum cele ale "societății civile", "guvernării", "democrației participative", etc., sunt evident nedemocratice, deoarece nu neagă și mai degrabă întăresc baza fundamentală a sistemului pre-reprezentativ. Autorul examinează aplicațiile principiului democratic în cadrul sistemului mondial grec, precum și perspectivele sale în vederea tranziției către era digitală. În acest sens, fenomene precum "globalizarea" sunt evaluate în raport cu fenomenul antropocentric universal și nu pe baza alegerii ideologice a lumii dominante a modernității.