"Canonul Occidental" de Harold Bloom este un apel clar pentru "romantismul lecturii".

Această carte solidifică o poziție care a fost prezentă în opera lui Harold Bloom încă din anii '70, dacă nu chiar de la început: că relativitatea valorilor în domeniul artei are anumite limite - limite care nu au fost fundamental alterate de nicio schimbare cosmogonică în istoria Occidentului, cu atât mai puțin în timpurile mai recente. Aceasta este o altă modalitate de a susține credința în obiectivitatea lumii senzoriale și de a ridica vocea împotriva celor care au perceput rafinamentul instrumentelor interpretative ca pe o rampă de lansare strălucitoare pentru cel mai barbar relativism. Canonul Occidental este, prin urmare, o lucrare înțeleaptă în apărarea moștenirii culturale (monumentele scrise) și a drepturilor cititorului efemer. Chestiunea este simplă: trăim puțin și nu trebuie să ne fure din zilele noastre.
Desigur, cartea a întâmpinat reacția așteptată - pentru că și literatura își culege profiturile: denigrarea ideologică. Dar adevărul său, câțiva ani după publicare, poate fi considerat că a prevalat. Bloom a răspuns cu o putere neclintită în toate direcțiile, argumentând îndrăzneț împotriva oricărui încercare de manipulare întunecată (nu doar extraliterară) a discursului rafinat. Cu un gest amplu, el a adunat iubirile unei cariere lungi și roditoare în lectură, teorie și critică, și le-a compus în acest volum, mobilizându-le pentru a-și întări înțelegerea dialectică a genealogiei și evaluării operelor.

Potrivit pentru cititorii ne-corupți