70.000 înarmați, 5.000 morți, 25.000 de persoane strămutate, în doar o lună, este evaluarea succintă a celei mai feroce bătălii purtate vreodată în Atena.

Evenimentele din decembrie au fost singurul caz în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în care forțele aliate s-au confruntat înarmate, și mai mult decât atât, în capitala unei țări care fusese eliberată de curând de sub ocupația nazistă. În timpul dens de 33 de zile, au apărut contradicții, diviziuni și așteptări, înrădăcinate în trecutul recent. În bătăliile de pe străzile Atenei, putem discerne urme ale Diviziei Naționale și ale Catastrofei din Asia Mică, ale instabilității politice și ale crizei economice din perioada interbelică, consecințele dictaturii lui Ioannis Metaxas și, desigur, schimbările fără precedent aduse societății grecești de experiența ocupației și rezistenței în timpul războiului. În același timp, Bătălia de la Atena a consolidat poziția Greciei în relațiile internaționale de putere ale Europei postbelice, a determinat evoluțiile care au condus la războiul civil și a modelat realitatea politică și socială a țării, cel puțin până la căderea Juntei în 1974.

În ciuda poziției lor cheie în istoria modernă a Greciei și a decadelor care au trecut, evenimentele din decembrie constituie unul dintre domeniile cel mai puțin studiate ale istoriografiei grecești, iar întrebările sunt mult mai numeroase decât răspunsurile pe care le avem. Unele dintre aceste întrebări sunt răspunse de texte din acest volum: procesul de transformare a Atenei într-un câmp de luptă, dimensiunile internaționale ale evenimentelor din decembrie, modurile în care contradicțiile politice care au fost exacerbate în timpul ocupației s-au manifestat, soarta civililor prinși în Atena distrusă de război, condițiile prevalente în alte orașe, formarea memoriei și a narativului despre evenimentele din decembrie, care în mare măsură determină și astăzi discursul în jurul conflictului sângeros din 1944.