Persoanele în vârstă se înmulțesc rapid nu numai în Grecia, ci și în întreaga lume occidentală. A treia vârstă este împovărată de probleme sociale și medicale-bioetice. Cum poate un creștin și Biserica în general să se ocupe de o persoană în vârstă? Este a treia vârstă într-adevăr problematică și, prin urmare, de aruncat? Este o binecuvântare sau o boală? Poate o persoană în vârstă să contribuie cu ceva substanțial și semnificativ la viața socială și bisericească?

Pentru a demonstra importanța celei de-a treia vârste în spațiul bisericesc și social, un pastor american a folosit exemplul unui ceas. Un ceas are trei limbi, limba secundelor, limba minutelor și limba orelor. Pastorul a comparat noua generație cu limba secundelor, care rulează foarte repede cu o energie mare, ca tinerii. Vârsta medie a unei congregații este comparată cu limba minutelor, care poate fi puțin mai lentă în viteză, dar totuși completează o rotație completă a ceasului într-o oră. Membrii în vârstă ai congregației seamănă cu limba orelor, care se mișcă mai încet decât toți ceilalți, dar reușește totuși să aducă ciclul ceasului de două ori pe zi. Fiecare limbă are propria sa funcție.
Pastorul a concluzionat spunând ceva uimitor. Dacă un ceas are doar limba secundelor și a minutelor, atunci este imposibil să vezi cât este ora. Limba orelor este absolut necesară. Prin urmare, membrii în vârstă sunt extrem de esențiali pentru sănătatea spirituală și continuarea vieții bisericești.