... Datoria publică este într-adevăr cea mai mare problemă cu care se confruntă țara. Nu este în primul rând o problemă economică, ci una politică. Mai exact, o problemă de mentalitate. După izbucnirea crizei în 2010, s-a răspândit într-o mare parte a societății percepția că problema Greciei poate fi rezolvată în mod extern, într-un mod ușor și nedureros, prin anularea unei părți semnificative a datoriei publice, unilateral sau prin consens politic internațional care ar fi fost reflectat într-o conferință internațională convocată în acest scop. Când am ajuns la al doilea program în octombrie 2011, care prevedea o intervenție drastică în datoria publică greacă, o intervenție susținută și finanțată de partenerii zonei euro și organizată pe bază voluntară pentru a evita disputele legale care au afectat țările decenii întregi care au făcut intervenții mult mai mici în datoria publică, naționalismul fiscal grec a fost redirecționat. S-a angajat într-o campanie de comunicare organizată profesional pentru a contesta și discredită cea mai mare reducere a datoriei publice din istoria economică globală. Prin urmare, în timp ce datoria publică are potențialul de a deveni cheia viitorului țării, guvernul actual o gestionează într-un mod blocat și vinovat, mereu captiv al naționalismului fiscal iresponsabil, în ciuda transformării sale aparente în iulie 2015. Este acum evident că partenerii profita la maximum de captivitatea acestui guvern...