Dacă secolul al XX-lea a fost definit de recunoașterea dreptului fiecărui copil la educație, secolul al XXI-lea va fi marcat de construcția "Școlii pentru Toți". Într-o astfel de școală, copiii din cartier sunt educați împreună, indiferent de condiția lor intelectuală, fizică, mentală, lingvistică sau altă condiție, cum ar fi copiii cu dezvoltare tipică, copiii cu dizabilități, copiii din medii defavorizate, copiii străini, copiii romi, copiii talentați, etc., astfel încât să poată dobândi abilități și să dezvolte legături care să le permită ulterior, ca cetățeni adulți, să colaboreze în jocul negocierii sociale.

Având în vedere că implementarea oricărei propuneri educaționale necesită consimțământul educatorului, scopul acestui efort de cercetare este de a prezenta opiniile educatorilor din țara noastră cu privire la educația inclusivă. În plus, adoptând poziția conform căreia orice lucrare teoretică sau de cercetare ar trebui să conducă la propuneri aplicabile, sunt analizate planuri de predare pentru clasele incluzive de elevi cu și fără dizabilități, pe baza unor secțiuni specifice din manualele școlare noi de învățământ primar.

În mod specific, această lucrare este structurată în trei părți: În Prima Parte -cadru teoretic- este prezentată o trecere în revistă istorică a instituției incluziunii-educației inclusive în țara noastră, sunt definite conceptele de "dizabilitate" și "educație inclusivă", este subliniată necesitatea de a surprinde atitudinile educatorilor cu privire la educația inclusivă, și sunt înregistrate în mod succint rezultatele cercetărilor relevante. În a Doua Parte -cadru de cercetare- este definit scopul cercetării, instrumentul de cercetare și eșantionul de cercetare, sunt prezentate rezultatele și sunt discutate constatările. În a Treia Parte -cadru practic- sunt descrise modele de educație inclusivă și sunt propuse planuri de predare detaliate care pot fi implementate în școala greacă de astăzi.