"Viața și opera Sfântului Anton", este principala lucrare ascetică a Sfântului Atanasie. A fost scrisă în jurul anului 357, un an după moartea Sfântului Anton, în răspuns la o cerere din partea călugărilor din Occident care doreau să afle mai multe despre Anton, "învățătorul deșertului". Forma și conținutul lucrării, precum și faima lui Anton care ajunsese deja la Roma, Spania, Franța și în alte locuri, au contribuit la introducerea și răspândirea monahismului în Occident.
Sfântul Atanasie prezintă cu grație și vivacitate detaliile nașterii și copilăriei lui Anton, distribuirea averii sale săracilor, primele exerciții spirituale, retragerea sa în deșert, ispitele sale, înființarea mănăstirilor și intervențiile miraculoase ale Sfântului. După ce citează un discurs extins pe care l-a ținut călugărilor (pe diverse teme spirituale), el discută viața ascetică din deșert, sprijinul său pentru creștinii persecutați, caracterul său, discuțiile cu filosofi păgâni, corespondența cu împăratul, diverse viziuni, etc., și descrie în detaliu sfârșitul său binecuvântat.

Viața Sfântului Anton a fost și rămâne o lectură atractivă și instructivă. Prin urmare, a fost tradusă și răspândită în multe limbi europene moderne.