În problema examinată în acest volum, există o înțelegere sterilă a instituțiilor. Percepția lor este blocată și ar putea fi caracterizată ca "autistă", deoarece responsabilitatea este transferată de la Consiliul de Stat la guvern și legiuitor, și invers, de la guvern și legiuitor la Consiliul de Stat, ultima dată chiar cu intervenția legiuitorului constituțional. Este în mod literal un dialog instituțional "surd". Rezultatul acestui curs repetitiv în ambele sensuri este, totuși, zero. Și astăzi, esențialmente, ceea ce era valabil acum doisprezece ani se aplică în continuare.

Consecințele negative ale congestiei instituționale descrise în linii mari pentru problemele noastre urbane sunt incalculabile. Cu situația prevalenta, orice efort serios de a le rationaliza și îmbunătăți este anulat. În plus, statul de drept este practic anulat, ceea ce este o piatră de temelie a oricărui stat bine guvernat, iar construcția arbitrară este perpetuată.