În primăvara anului 1909, sultanul detronat Abdul Hamid al II-lea este exilat în Salonic și este închis într-o reședință impresionantă. Acolo, conform romanului, el își va povesti viața unei fetițe timp de câteva nopți. Cu toate acestea, un băiat de unsprezece ani ascultă în secret...
Șaptezeci de ani mai târziu, va fi încă o noapte, poate o întreagă viață într-o singură noapte. Până la urmă, în secolul al XX-lea, adesea a durat mult timp până să răsară zorii.
"O mie și una de nopți", cu axa poveștii de dragoste care se adăpostește în inima narativului, povestește o aventură a căutării bogăției și a fericirii. Cartea reconstituie un cartier magic în afara zidurilor Salonicului, cel al Exoches, care a dispărut pentru totdeauna. Este o altă scriere despre case, sărace și bogate, despre interiorul și exteriorul lor, despre pereți și mobilierul în care se împletesc respirațiile celor vii și ale celor morți.
"O mie și una de nopți" conține, într-un fel, propriul său comentariu, punând sub semnul întrebării culisele câmpurilor sterpe ale scrierii, atelierele sale, eșecurile și pasiunile sale. Cu alte cuvinte, este privirea romanului însuși în oglindă.
Dar mai presus de toate, este o carte despre daunele ireparabile ale existenței, cele cauzate de cel mai tulburat secol, secolul al XX-lea.