"Conceptul de incompletitudine ar trebui să fie un element structural al artei, culturii și politicii culturale în măsura în care le protejează de asimilare, alienare și raționalizare. Fragmentarea, adică incompletitudinea și sistemul - subsistemul, sunt (sau ar trebui să fie) componentele de bază ale politicii culturale, în special în ziua de azi când forțele sistemice sau cel puțin forțele de sistematizare ale globalizării sunt mult mai puternice decât în orice altă perioadă. Mai precis, cultura și, prin urmare, politica culturală ar trebui concepute ca un sistem deschis către celălalt, criticul, diferitul.
Orice înțelegere a politicii culturale astăzi ar trebui să se bazeze pe o diagnosticare corectă a realității contemporane a societăților dezvoltate și mai precis globalizate. Cunoașterea modului în care am ajuns la globalizare, prin ce procese, etc., și mai ales ce înseamnă asta..."