Această carte, deși caracterizată ca o narativă autobiografică, poate fi abordată ca o mare poezie, cu imagini infinite de frumusețe. Fiecare paragraf ascunde un tezaur, un aforism, un zâmbet ascuns. Este la fel de concisă ca și "Cartea neliniștii" de Pessoa, doar că aici privirea optimistă a lui Boben umple ochii și sufletul cu un sentiment de completitudine, deoarece chiar și momentele dificile descrise sunt colorate și pozitive.