Venim în viață și în lume cu limite, pe care, dacă le depășim, vom suferi foarte mult, multă durere. Suntem oameni, nu zei (homines sumus, non dei) și ca oameni suntem supuși unei naturi umane care conține pasiuni, ignoranță, egoism, lene, lăcomie, gelozie, meschinărie și uneori violență. Și această natură nu se schimbă, indiferent ce facem, indiferent cât de mulți bani cheltuim sau investim. Cu toate acestea, putem atenua această sălbăticie inherentă cu ajutorul culturii, tradiției și educației. Putem transforma astfel de energie în outlet-uri umanitare și creative. Acesta "nu este un mic succes în scurta noastră viață pe pământ. Cu alte cuvinte, trebuie să acceptăm cu optimism și umilință faptul că natura umană rămâne constantă în timp și spațiu" (Hanson). Această viziune tragică asupra naturii umane reiese din fiecare pagină a textelor antice grecești, așa cum sunt subliniate de doi dintre cei mai importanți heleniști, Victor Hanson și Bruce Thornton. Mai mult, acești autori susțin că descoperirea greacă a naturii neschimbătoare a umanității pătrunde în întreaga istorie a lumii occidentale.