Robert Oppenheimer a fost o enigmă; un fizician teoretician cu calitățile unui lider carismatic, o inteligență caracterizată de o ambiguitate intensă. El a fost Prometeul Americii, "tatăl bombei atomice", care în timp de război a descoperit secretul energiei inepuizabile a Soarelui, în numele țării sale.

Cu toate acestea, atunci când a luptat să ne facă conștienți de teribilele pericole ale bombei, establishmentul s-a întors imediat împotriva lui.

Angoasa și umilința suferite de Oppenheimer în 1954 - acuzat că reprezintă un pericol pentru securitatea națională a Statelor Unite - nu a fost un caz izolat în timpul erei McCarthy. Cu toate acestea, ca acuzat, "Oppie" era de neegalat. Fermecător, fumător înrăit, înalt și firav, cunoscător al limbii grecești antice, iubitor de literatură franceză și rusă, iubitor de poezie și de sexul opus: un erou național, un exemplu de om de știință și servitor public.

Pentru liberali, el simboliza omul care a dezvăluit fața imorală a Dreptei. Pentru dușmanii săi politici, el era un comunist, un mincinos dovedit.

În realitate, el era o persoană minunată, accesibilă dar distanțată, inteligentă dar naivă, un susținător pasionat al justiției sociale dar și un sfătuitor guvernamental neobosit. A fost un om genial care a trăit atât triumful cât și tragedia.

Povestea lui Oppenheimer ne amintește că identitatea națională a Statelor Unite rămâne strâns legată de cultura erei nucleare. În era post-9/11, merită să ne amintim că "tatăl bombei atomice" a avertizat că este o armă a terorii indiscriminate, care în anii următori a făcut America ținta celor mai diverse atacuri.

Este o lucrare valoroasă, atât pentru înțelegerea trecutului nostru recent, cât și pentru alegerile noastre viitoare.