Deși procurorul în procesul lui Gramsci declarase în mod explicit că "trebuie să împiedicăm acest creier să funcționeze" și în ciuda morții sale lente în spatele gratiilor, Gramsci rămâne activ. În 1929, i se acordă permisiunea de a scrie și până la colapsul său semnificativ din 1935, el umple 33 de caiete cu 2.848 de pagini dens scrise. Aceste caiete au fost salvate datorită grijii Tatianei Schucht, nașa lui Gramsci, care i-a stat alături în anii săi de închisoare.

Fragmente din aceste caiete de închisoare au fost publicate în Italia între 1947 și 1951 (editate de Felice Platone), iar prima ediție completă a fost lansată în 1975 (editată de Valentino Gerratana). "Materialismul istoric" a fost publicat pentru prima dată în 1948 și se referă în principal la probleme filozofice și ideologice ale marxismului care, totuși, au o relație directă cu problemele care rezultă din acțiunea practică a maselor.