Războiul din Algeria s-a încheiat. Toate războaiele ajung în cele din urmă la sfârșit. Cinci ani mai târziu, cuplul pe care l-am întâlnit în Algeria Neagră, ofițerul de poliție Paco Martínez și Irene, își continuă viețile; el în Marsilia, ea în Aix-en-Provence.

Un cadavru în căminul studențesc îi va apropia pe Paco și partenerul său Kupigian de studenți și de preocupările lor politice. Lumea stângiștilor de toate nuanțele, troțkiști, anarhiști, maoiști, urmași ai Rosei Luxemburg, sufocă sub regimul autoritar. Ancheta poliției nu duce nicăieri, moartea urmează una după alta. Lumea interlopă și para-statul, "oamenii tăcerii, slujitorii umbrei", se mișcă în Marsilia. Cine se ascunde în spatele lor și ce caută?

În timp ce "Franța suferă", indiferentă față de evenimentele majore care zguduie planeta - Vietnam, Orientul Mijlociu - studenții francezi decid că "și vor explica pozițiile direct pe străzi". În mai 1968, credința că trecutul va dicta viitorul pare învechită.

În acest context, eroii lui Maurice Attia vor trece fiecare prin propriile Răscruce și se vor salva, fiecare cu propriile răni. Ei își găsesc puterea în slăbiciunile lor, caută justiție și dreptate. Vocea lor, uneori calmă, uneori furioasă, întotdeauna sinceră, mărturisește, denunță, cere, speră...

Povești de adaptare și rebeliune, dragoste, camaraderie și conspirație, într-un roman noir polifonic cu implicații politice, care redă cu pricepere epoca și leagă destinurile individuale de Istorie.

A.K.