Cu efectele crizei care acum pătrund în fiecare aspect al realității noastre, o condiție prealabilă pentru a vedea în cele din urmă ce trebuie să facem este să lăsăm în urmă greșelile noastre și să dorim colectiv să "facem ceva". Referirea la colectiv înseamnă că există o masă critică a societății care cu adevărat dorește să "facă ceva să se întâmple", și mai mult decât atât, ceva care va fi transformat în realitate într-un viitor vizibil, și nu va rămâne în sfera utopiei. Aceasta nu este deloc evidentă. Ca societate, subestimăm valorile colective, fie ele europene sau naționale, nu avem o viziune stabilă, nu știm cum să construim un viitor solid, respingem principiile centrale ale succesului, cum ar fi colaborarea, respingem experiența societăților de succes. Măsurile care par întotdeauna dureroase, le respingem ca fiind anti-populiste, imorale sau distructive, și cu întârziere realizăm cât de greșit am fost să le respingem. Și acest lucru se repetă constant. Mai mult decât atât, suntem o "societate fragmentată" economic și politic, cu o coeziune slabă și un sentiment slab de colectivitate. "Societatea fragmentată" și o masă critică colectivă pentru colaborare socială și "împingere înainte" sunt greu de reconciliat.